Nici nu ştiu cum să încep… A trecut mult timp de când nu am mai scris ceva atât de personal… Şi mi-e teamă…teamă să îmi arăt şi părţile de care nu vorbesc prea des…
Îmi dau jos masca şi îţi scriu… dacă te întrebi cum m-am simţit, atunci aminteşte-ţi cum a fost ieri vremea… A fost o vreme rece, amplificată şi de vânt, a plouat, a nins…. a fost una dintre cele mai capricioase zile. A redat întocmai starea mea de spirit…
Se spune că atunci când zeii vor să te pedepsească îţi îndeplinesc o dorinţă. Dorinţele mele au fost mărunte, patetice de cele mai multe ori şi aproape întotdeauna irealizabile, dar n-am renunţat la ele niciodată. Şi pentru că în viaţă nu există coincidenţe, ci doar fapte care au consecinţe, una dintre dorinţele mele s-a împlinit dar… a fost exact ca o pedeapsă. Simțeam… că mă minți, urăsc minciuna…Dar de minciuna ta mi-e dor… Într-o fracţiune de secundă, tot ceea ce crezusem eu că este un vis frumos cu care îmi plăcea să mă amăgesc s-a năruit brusc în faţa realităţii.
RALU
Cred ca,cuvintele mele sant prea joase fata de inaltimea articolului…este remarcabil,intradevar un talent…M-ai lasat fara cuvinte…
Ce frumos scrii Ralu.
Ma regasesc in tot ce ai scris acolo.
Foarte tare articolul! Bravo!