Tu ce crezi? Timpul le rezolva pe toate sau timpul nu rezolva nimic?
De ce scriu? M-am întrebat şi eu de multe ori….
În ce cred? Aş putea să răspund pur şi simplu « în Dumnezeu », termen pe care-l puteţi lua cum vreţi : energie, materie, spirit, forţă….
Timpul ăsta nu ne e prieten. Nici duşman nu e. Aduce amintiri care-ţi împing gândurile spre un anumit timp şi spaţiu, amintiri care te bulversează şi-ţi aprind suferinţe. Nimeni nu te poate ajuta în faţa timpului, nimeni nu poate să-ţi arate viitorul sau să-ţi ştie trecutul din scoarţă-n scoarţă. Trecutul e întortocheat încât să nu-ţi dai seama care sunt amintirile frumoase şi care nu. Trecutul te trezeşte în miez de noapte…momente când te ridici transpirat şi cu un sentiment de frică faţă de ce ai visat cu toate că nu îţi aduce aminte ce ţi-a tulburat somnul.
Timpul. O invenţie ciudată şi de multe ori apăsătoare. În braţele timpului ne petrecem zilele şi tot cu ajutorul lui ne măsurăm trecerea. În timp, ajungem la concluzii şi din timp luăm măsuri. Este posibil ca timpul să se priceapă la multe, dar un singur lucru ştiu sigur că nu-l face: nu stă pe loc. Se grăbeşte parcă, galopează pe lângă noi. Sau poate că de multe ori noi suntem cei care galopăm pe lângă el, din inerţie şi fără să ne dăm seama.
Nu v-aţi întrebat niciodată de ce oamenii aşteaptă ca timpul să treacă pentru a face anumite lucruri? Oh, da, să cântărim lucrurile de şapte mii de ori, să lăsăm timpul să “decidă” ce şi cum este mai bine. Îmi dă cu virgulă: de ce să-l pui/laşi pe timp să decidă pentru tine? Ah, da, ştiu: e mai uşor să dai vina pe timp când eşti incapabil de reuşită . Asta aşa e !
Am încredere că eşti un luptător. Am încredere că indiferent de problema şi situaţia ta, tu eşti dornic să lupţi. Tu poţi zâmbi printre lacrimi. Prezentul e înşelător şi te ameţeşte şi mai mult. Eşti confuz pentru că trecutul te influenţează. Îţi vând un pont..noi putem fi mai isteţi decât timpul. O fi el judecătorul suprem, nemilos, neiertător, dar totuşi e şi cel care le rezolvă pe toate: el aduce după sine uitarea, iertarea, răbdarea, toleranţa, dar şi nepăsarea. Ţie îţi pasă?
Nimic nu este pentru totdeauna… e doar o metaforă. 
Viata-i scurtă şi nu are timp să ne aştepte…
De aici înainte, trecutul şi prezentul se vor depăna la timpul viitor… urmează să se scrie o altă poveste, o poveste neîncepută…poate….
PS: “…..”
RALU
