O furtuna de vise…
Nu constientizez nimic…Nimic din ce-i in jurul meu, nimic din ce se intampla. Ma hranesc cu seva fericirii…Nimic mai mult…Simt nostalgia ultimelor zile de octombrie, iubesc mangaierea calda a soarelui nu asa de puternic si imi incarc bateriile pentru lunile ce vor urma. Frunzele copacilor cad…Se desprind gingas de pe ramura, facand ca cerul sa para colorat…Pe jos, se astern tacute, dar fosnesc suav sub pasul unei siluete grabite…
Un zambet ma incearca. Ma gandesc ca odata cu toamna vin atat de multe lucruri. Si dincolo de frunzele aramii, de ploi si de toate visele mele, vine inca un episod din serial « VIATA DE STUDENT« . Sunt multe insemnari despre studentie. Este punctul de plecare a fericirii, aceea perioada in care ajungi sa te cunosti mai bine si sa depasesti barierele care altadata iti pareau atat de rigide. Mereu iti vor reveni in minte clisee cu aceea cladire mare, luminata de culori difuze, camere cu vise goale, brute, neslefuite…viata de camin. Am inchis intre pereti ganduri, vise, tristeti, dor, umbre, insomnii si zambete. Mi-am cautat sentimentele cu sufletul aprins de dor, uneori cu zambete absurde.
Toamna…Ploaie…Vant…Frunze…Aramiu. Maro. Un nou inceput. Toamna imi aduce un gand de libertate…cat ai cuprinde cu bratele, intr-o ploaie racoroasa. Iubesc ploaia indragostitilor, toamna sperantelor, a viselor, toamna frumusetii, toamna sufletului meu, toamna NOASTRA..
Studentie, ce-as mai ramane repetenta…macar un an. 
RALUCA
