Şi totuşi, marea…
valuri… sare pe piele şi nisip în păr… soare… dimineaţă….răsărit…lume cosmopolită… amestec bizar…mentalităţi diferite…nori ameninţători dinspre uscat, care se spulberă în apropierea ţărmului… rămâne soarele… şi apa… şi valurile. Mult mai mult decât vuiet şi foşnet, mult mai mult decât flux şi reflux, altceva decât o întindere pe care nu se poate merge cu maşina. Altceva decat scoici şi căluţi-de-mare, submarine şi vapoare, altceva decât locul de muncă al pescarilor, mult mai mult decât ascunzătoarea monştrilor marini. Dincolo de briză şi de plajă, dincolo de faruri şi de furtuni, mult mai profund decat albastru şi verde, MAREA e mult mai mult decât acestea. Mare e atat de mare, încât cuvintele nu o pot cuprinde.
Am să vă vorbesc până la saturaţie despre mare şi scoici, despre albastru şi valuri, despre sare şi nisip. Orice ocazie e bună. Orice plimbare pe plajă e o bucurie, orice melc transformat în bijuterie mi se pare important, orice fotografie cu marea mi se pare injust de strâmtă… alge, scoici….cochilii frumoase, din care viaţa a dispărut demult, dar care păstrează încă sunetul mării, vuietul liniştitor sau neliniştitor la mării, depinzând de starea noastră de spirit…le duc la ureche şi încerc să aud ce spun, le ascult povestea, le scutur de praful fin şi resturile de nisip…le dau viaţă….Vor încerca să uite chipul mării-mamă, viaţa la soarele care le albea şi tălpile ce le afundau în nisip. Vor încerca să uite viaţa care a locuit în ele şi plăcerile de a face parte din marea familie a mării…
Vă aştept pe toţi la mare !!!!!!!
